La Pescuit ( povestiri din Delta )

Vara se arata destul de capricioasa in acest an. Zilele frumoase cu soare si caldura alternau cu zilele ploioase si reci. De mai multe saptamani Mihai si cu Valeriu incercau sa mearga la pescuit, dar ca un facut, sfarsitul de saptamana aducea cu el ploaia. Se plangeau asa de mult si de des si oricui era dispus sa-i asculte. Asa se face ca intr-o zi, la un pahar de bere impreuna cu Marin, incepura din nou sa se planga.

Marin, care nu era pescar, nu fusese deloc la pecuit pana in anul acesta, nu intelegea deloc de ce cei doi amici ai lui erau asa de necajiti ca nu pot merge la pecuit. Dupa mai multe pahare de bere le spuse:
- Daca ma luati si pe mine la pescuit sigur nu va ploua la sfarsitul acestei saptamani.
- Tu la pescuit, spuse Mihai, habar n-ai de cum se prinde pestele si nici cu ce sa pescuiesti nu sti. Ce sa cauti tu la balta.
- Imi spuneti voi ce imi trebuie si o sa-mi cumpar. Mai bine imi faceti o lista de ce fel de undite, lansete si mulinete am nevoie si vineri o sa le am.
- Bine, o merg eu cu tine la magazin si te ajut sa cumperi tot ce ai nevoie, spuse Valeriu.
Zis si facut, plecara la magazin a doua zi si Marin deveni posesorul a doua undite de 4 si 5 metri, doua lansete de 2,7 metri cu doua mulinete adecvate. Cumpara si fir pt undite si mulinete, plumbi si carlige, plute si nada de crap si caras. Avu trei zile de chin. Invata sa lege carligele si sa faca noduri pescaresti, tot timpul bodoganind ce idee tampita ii venise sa le propuna sa-l ia si pe el la pescuit. Mai ales ca nici acum nu intelegea dece a chletuit banii si a cumparat toate sculele de pescuit. Invata totusi cu rabdare si reusi sa pregateasca totul pana vineri.
Sambata dimineata la ora 4 plecara la balta. Alesera pentru debutul prietenului lor balta Bila unde stiau ei ca daca nu trage la lanseta, macar se pot prinde carasi la undita. Ajunsera la balta pe la ora 5.30, isi gasira loc de pescuit si il instalara si pe Marin, nu prea departe de ei sa-l poata ajuta la nevoie. Infipse Marin suportii de lanseta in mal si pregati prima lanseta. Apoi ncerca sa lanseze. Nimeri, din fericire, peste lansetele lui Mihai, care veni si-l instrui cum se lanseaza si cum se aseaza lansetele in suporti si se monteaza bambinele.
Dupa ce reusi sa monteze cele doua lansete, Marin se aseza in scaun si incepu sa motaie. A atitip un pic si printre gene a vazut bambina saltata. A tras de lanseta sa intepe, dar cu atata putere ca probabil a rupt buza pestelui. Din nou Mihai i-a aratat cum se inteapa in asa fel incat sa nu ratezi pestele de la inceput. Iar s-a pus Marin pe asteptat si destul de plictisit a zarit din nou bambina saltata. A intepat ca la carte si a inceput sa mulineze sa scoata pestele. Mihai l-a asistat cu sfaturi cum sa faca sa nu forteze si sa nu piarda pestele. Prima lui captura ca pescar a fost un caras de 750 grame. L-a pus in juvelnic si s-a uitat foarte mandru la el.
Dupa nici zece minute alta trasatura si iar un caras frumos. Nu trece mult si scoate un ciortan de circa un kilogram si tot asa toata ziua, ba un caras, ba un ciortan. Nu prea mari, dar frumosi. Pe toti ii aseaza in juvelnic cu deosebita grija si se uita cu drag la ei.
Ziua a fost intradevar deosebit de frumoasa, cu soare si nu prea cald, abia daca depasise 25 de grade la umbra. Spre inserat Mihai a dat semnalul de strans si impachetat pentru plecat. I-a atras atentia ca pestele se scoate ultimul din apa ca sa ramana proaspat si pe cat se poate viu.
Marin isi stranse unditele cu care nu apucase decat sa incerce sa pescuiasca, apoi lansetele si suportii, impacheta tot in trusa si astepta ca si prietenii lui sa termine de strans. Cand au terminat si au inceput sa puna in masina tot, s-a dus si a scos din apa juvelnicul plin de pesti. Si atunci tot farmecul primei zi de pescuit pentru Marin se sfarama in cioburi marunte. Pesti scoteau niste sunete, care lui i se parura scancete de copil. Nu putu sa mai asculte plansul pestilor, desfacu juvelnicul si ii arunca pe toti in apa. Mihai si Valeriu se uitau uimiti la el fara sa inteleaga gestul.
- Ce-i cu tine, de ce ai aruncat pestele?

- Nu auziti cum plang? Nu pot sa-i tin.
Asa s-a terminat prima zi din viata de pescar a lui Marin. De atunci a mers aproape in fiecare saptamana la pescuit, dar de fiecare data cand prindea un peste il elibera. Si pentru cine nu il cunostea parea un gest ciudat. Mihai si Valeriu, chiar dupa o vara de pescuit inca nu se impacau cu gestul lui.
A trecut vara, a trecut si toamna si a venit din un nou sezon de pescuit, dar cu un Marin devenit pescar adevarat, cu multe cunostinte despre pescuit, dar cu acelasi obicei de a elibera pestii prinsi. Si asta pentru ca pestii plang si au un plans sfasietor.